Deosebit de important intr-o companie este lucrul in echipa. Sa pui interesele echipei pe primul loc, sa faci parte din ceva mai mare decat propria-ti aroganta, acestea sunt principiile unui bun jucator. Si ce alt domeniu ne ofera mai multe informatii decat sportul? In contextul managementului, o sa vorbim doar despre sportul de echipa. De la rugby la fotbal, de la polo la baschet, jucatorii sunt antrenati intr-un joc cu reguli, responsabilitati si sacrificii. Domeniul sportiv contine momente epocale sau personalitati din a caror experienta putem invata. Bill Russel s-a nascut pe 12 februarie 1934 si este considerat unul din cei mai mari sportivi ai secolului XX. De-a lungul carierei sale, a fost liderul spiritual si fizic al echipei Boston Celtics. A condus echipa in 11 campionate.
Ca individ, a redefinit pozitia jucatorului de centru si a dominat meciurile prin defensiva intensa si rebound. Fara sa-i pese de statistica personala, s-a integrat excelent in echipa. In final, i-a transformat pe cei din jurul sau in jucatori mai buni si a fortat coechipierii sa egaleze nivelul sau de intensitate si dorinta de glorie. Bill s-a nascut in Monroe, Louisiana si a crescut in timpul Depresiei cunoscand discriminarea si umilinta. Katie Russel, mama baiatului a fost cea care i-a aprins scanteia spiritului competitiv. Intr-o zi, cand se intorcea acasa, Bill a fost batut de niste colegi. Intrebata fiind ce sa faca mai departe, Katie i-a spus sa-i bata, pe fiecare baiat, unul dupa altul. In acest fel, Bill a invatat ca indiferent de rezultatul final, trebuie sa lupti pentru ceea ce pretuiesti. In scurt timp, Katie Russel moare, familia se muta in California si Bill pleaca la universitate. In timpul scolii, s-a remarcat ca un student exceptional si un jucator mediocru. Momentul important in cariera sa a fost Bursa oferita de Universitatea San Francisco unde l-a avut ca antrenor pe Phil Woolpert. Acesta a fost aspru criticat pentru cei 3 afro-americani din echipa, insa in scurt timp echipa USF a castigat primul titlu NCAA(1955). Russel a schimbat felul in care baschetul era jucat pana atunci: bloca aruncarile la cos intr-o vreme in care jucatorii defensivi erau invatati sa nu sara. Impreuna cu K.C. Jones, a adus echipei sale 55 victorii. Fiind un jucator pasionat si un competitor feroce, Russel punea mult accent pe pregatirea fizica. La sfarsitul sezonului avea nevoie de cateva saptamaini pentru recuperare. Multi fani isi amintesc si acum duelul cu Wilt Chamberlain. In timp ce Wilt era un atacant extraordinar, Bill punea accent pe defensiva. A reusit sa demonstreze ca o pozitie centrala(jucatorii de sah stiu despre ce vorbesc) iti permite sa domini meciul in mod defensiv. Celtics au castigat campionatul. Dupa ce s-a retras din baschet a lucrat un timp ca antrenor la Supersonics si la Sacramento. Fiind un om spiritual si integru, a jucat un rol important in miscarea pentru drepturile civile si a ramas fidel sistemului sau de valori. Si de multe ori refuza premii acolo unde altii le acceptau. Pleca des in calatorii lungi, singur sau impreuna cu sotia sa, Marilyn. Chiar daca nu s-a afirmat in calitate de antrenor, a atins un succes nemaivazut ca speaker si scriitor. "Go up for glory", "Second wind", "Russel Rules" au devenit best-seller. Ultima carte contureaza ideile sale despre leadership: "winning as a team is not a coincidence, it is a choice. In the end, you are judged by winning".
Bob Batchelor "Russel Bill"
F. Deford "Ring Leader"
